Urasc ideea de blog. Mi se pare un lucru inutil. Spre exemplu as scrie atatea lucruri acum si aici. Pentru ce? Ca sa poata oricine sa citeasca? Nu! Blogul este, in opinia mea, o sarma pe care iti insiri hainele spalate in ligheane de asemenea expuse privirilor oricui. Pentru ce ar vrea cineva sa povesteasca ce i se intampla? De ce sa stie toti prin ce trece el/ea? Pentru asta sunt prieteni, parinti, telefoane, iubiti. Nu bloguri. Inteleg ca lumea se dezvolta, ca s-ar spune ca evolueaza, ca tehnica este tot mai performanta. De fapt, oamenii se indobitocesc cu fiecare descoperire. Nu mai este nevoie sa gandeasca, pentru ca sunt aparate care o fac in locul lor. Calculatoarele calculesc, CD-urile citesc carti... Traiesc din pacate intr-o societate urata si nu ma pot identifica deloc cu ea. Sper insa ca jurnalismul cetatenesc si tehnica performanta si ziua in care tinerii nu vor mai citi un roman sa intarzie, inca o suta de ani. Ca sa nu o mai prind. Acesta este ultimul text despre mine pe care il scriu. Sper ca nu va mai fi nevoie de altul.

Va salut.

Prima zi de cotcodaceala

Un blog pentru barbatii care stiu cand sa taca din gura - mereu. Un blog pentru femeile care stiu cand sa vorbeasca - mereu